I. DIVERSITATEA LUMII VII

Diversitatea lumii vii

Diversitatea lumii vii a impus gruparea organismelor în sisteme de clasificare.
Principalul criteriu de clasificare este cel reproductiv. Unităţile de clasificare se numesc taxoni (taxis = ordine), iar ramura biologiei care se ocupă cu clasificarea organismelor se numeşte taxonomie. Grupele de organisme se încadrează în mai multe categorii sistematice: regnul, încrengătura, clasa, ordinul, familia, genul, specia.

Specia = unitatea de bază în clasificarea organismelor şi cuprinde indivizi cu caracteristici asemănătoare, care iau naştere din strămoşi comuni şi se pot încrucişa dând urmaşi fertili.
Genul = mai multe specii cu caracter foarte apropiat între ele;
Familia = genuri înrudite;
Ordinul = mai multe familii cu caractere comune;
Clasa = mai multe ordine cu caractere asemănătoare;
Încrengătura = mai multe clase cu caracteristici generale comune;
Regnul = reuneşte încrengăturile cu caractere comune;

Denumirea ştiinţifică a unui individ se scrie în limba latină şi este formată din 2 cuvinte :
- primul cuvânt = genul şi se scrie cu literă mare
- al doilea cuvânt = specia, scris cu literă mică. Acest sistem pentru definirea organismelor a fost introdus de Carl Linne şi se numeşte sistem binominal sau nomenclatură binară.

Ex. : Allium cepa (ceapa)
Ex. : omul : - specia: Homo sapiens sapiens,
- genul: Homo,
- familia: Hominidae,
- ordinul: Primate,
- clasa Mammalia
- încrengătura: Cordata,
- regnul: Animalia.

Organismele vii sunt clasificate în 5 regnuri :
- Monera (Procariote)
- Protista (Protoctista)
- Fungi
- Plantae
- Animalia

În regnul Monera sunt cuprinse organisme procariote, cu materialul genetic sub formă de nucleoid, iar în celelalte regnuri sunt cuprinse organisme eucariote, cu structură celulară complexă, nucleu delimitat de o membrană dublă, organite celulare, diviziune mitotică şi meiotică.

Stări: 

- virion (virus infecţios matur) = unitatea morfo - funcţională a virusurilor;
- virus vegetativ = virion fără capsidă;
- provirus = virus decapsidat integrat în cromozomul celulei gazdă.

Multiplicarea virusului în celula gazdă determină liza celulei.
Exemplu : La bacterii, bacteriofagii infectează acidul nucleic din celulă, lăsând capsida în afara acesteia. Acidul nucleic viral oferă informaţia genetică pentru replicare şi sinteza de proteine virale, după care are loc autoasamblarea acestora.
Exemple de virusuri la om: ribovirusuri cum ar fi virusul gripal, virusul poliomielitei, virusul turbării, HIV sau dezoxiribovirusuri ca adenovirusul care atacă sistemul respirator, virusul herpetic localizat în ganglionii nervoşi.

Regnul Monera

Procariote unicelulare - nu au nucleu diferenţiat (nu e delimitat de membrană nucleară).

Cuprinde :
- Bacterii;
- Alge albastre – verzi.

Bacterii – unicelulare, microscopice (0,6 – 6 micrometri), se înmulţesc prin sciziparitate (diviziune directă).
Forme: sferică (coci), cilindrică (bacili), spiralată (spirili, spirochete), virgulă (vibrioni).
Structură:  capsulă, perete celular, membrană, citoplasmă, nucleoid, cili, flagel.

                                     - heterotrofe - saprofite - bacterii de putrefacţie;
                                                                        - bacterii fermentative.
                                                        - parazite, produc boli numite bacterioze (holera, febra tifoidă, sifilis, meningita).

2. După tipul respiraţiei - aerobe – bacilul fânului;
                                  - anaerobe – bacilul tetanosului.

Alge albastre – verzi (cianobacterii) – procariote unicelulare, izolate sau coloniale, mediu acvatic, zone umede.
Pigment albastru = ficocianina.
Nutriţie - autotrofă.
Înmulţire – prin diviziune directă (amitoză) sau prin hormogoane.
Ex.: Nostoc commune (cleiul pământului), Oscillatoria, Anabaena.

Regnul Protista

- Au structură complexă şi eterogenă;
- Eucariote (au nucleu diferenţiat) unicelulare sau pluricelulare, solitare sau coloniale;
- Nutriţie autotrofă sau heterotrofă (saprofită sau parazită);
- Înmulţire: - asexuată: - spori (în sporangi) : - zoospori - la alge verzi;
                                  - aplanospori - la alge roşii;
                  - sexuată : - izogamie – 2 gameţi identici;
                                  - heterogamie – 2 gameţi diferiţi;
                                  - oogamie - gametul femel  - oosferă, imobil, gametul mascul  - anterozoid mobil;
- Locomoţia - flageli - la flagelate sau mastigine;
- cili - la ciliofore;
- pseudopode – la rizopode sau sarcodine.

PROTISTELE se împart în:
- Alge (asemănătoare plantelor);
- Mastigine;
- Rizopode(Sarcodine);
- Ciliofore;
- Sporozoare;
- Oomicete;
- Mixomicete.

ALGELE - aparatul vegetativ numit tal, nediferenţiat în rădăcină, tulpină şi frunze, algele fiind talofite.

Alge-verzi (Chlorophyta) – în bazine acvatice, pe ziduri.
Au : - tal unicelular – verzeala zidurilor (Pleurococcus)
      - tal pluricelular neramificat – mătasea broaştei (Spirogyra)
      - tal pluricelular ramificat – lâna broaştei (Chladophora)

Înmulţire: - spori (asexuat);
      - anizogamie sau oogamie (sexuat)
Predomină pigmentul verde = clorofila a şi b, produsul de asimilaţie: amidon, pereţi celulozici
Alge roşii (Rhodophyta) - mări şi oceane, zone calde;
- tal pluricelular, macroscopic, filamentos, lamelar

Predomină pigmentul roşu = ficoeritrină, pigmentul albastru = ficocianină şi verde = clorofilă; produsul de asimilaţie: amilopectina
Ex : Ceramium rubrum, Porphyra, Dasya elegans.
Alge brune (Phaeophyta) - mări şi oceane, zone reci şi calde
- macroscopice

Predomină pigmentul brun = fucoxantina; produşi de asimilaţie: laminarina, manitol
Ex. : Macrocystis, Laminaria, Fucus, Cystoseira.

Diatomee – alge brune microscopice, peretele celular impregnat cu dioxid de siliciu (ornamentaţii), când mor => depozite de siliciu (diatomita).

MASTIGINE
FITOFLAGELATE sau fitomastigine – acvatice, solitare (Euglena verde – un flagel, hrănire mixotrofă), coloniale (Codonosiga, Proterospongia), înmulţire asexuată prin diviziune directă.

ZOOMASTIGINE – zooflagelate parazite (Trypanosoma produce boala somnului, transmisă de musca ţeţe, Giardia intestinalis care provoacă enterocolita sau giardioza).

SPOROZOARE – sunt parazite, în ciclul lor de viaţă formează spori de rezistenţă.
Înmulţire : asexuat (diviziune), sexuat (gameţi).

Ex. : Plasmodiul malariei (malaria la om) al cărui vector transmiţător este femela ţânţarului anofel şi care atacă globulele roşii. Organismul răspunde la acţiunea toxinelor prin reacţii antigenice şi febră puternică la intervale regulate (de aici şi denumirea bolii de malarie sau friguri de baltă); babesii (babesioza la bovine); coccidii (coccidioza la iepuri şi păsări).

Regnul Fungi

- Eucariote, unicelulare sau pluricelulare, microscopice sau macroscopice, răspîndite pretutindeni;
- Corp numit miceliu format din filamente ramificate numite hife;
- Celulele pot fi uni-, bi- sau multinucleate;
- Miceliul fungilor este adesea denumit tal;

- Perete celular de natură chitinoasă;
- Nu au clorofilă - nutriţia heterotrofă - saprofită;
                                                        - parazită
- Reproducere - asexuată - înmugurire, spori, porţiuni de miceliu;
                - sexuată - contopirea gameţilor sau a organelor producătoare de gameţi şi chiar prin unirea a două celule somatice.
- Produşi de asimilaţie - glicogen şi lipide.

Clasificare :

1. Clasa Zigomycetae - ciuperci inferioare, miceliul ramificat neseptat, alterează alimentele.
Exemplu: - mucegaiul alb (Mucor mucedo)
            - mucegaiul negru (Rhizopus nigricans)

2. Clasa Ascomycetae - miceliul septat, dezvoltat, format din hife pluricelulare, ramificate, organ sporifer numit ască în care se formează câte 8 ascospori, hifepluricelulare.
Exemplu:
- mucegaiul verde - albăstrui (Pennicillium notatum);
- drojdia de bere (Saccharomyces cerevisiae) - fermentaţia alcoolică;
- drojdia vinului (Saccharomyces ellipsoideus);
- cornul secarei (Claviceps purpurea) este o cipercă parazită pe ovarele tinere de secară. Se utilizează în obţinerea unor principii active cu importanţă medicinală (ergometrina şi ergotoxina).

Importanţa ascomicetelor:
- Obţinerea de antibiotice – penicilina;
- Industria băuturilor alcoolice - drojdia de bere şi cea a vinului
- Industria de panificaţie - drojdia de bere

3. Clasa Basidiomycetae - ciuperci superioare cu miceliu septat, ramificat, cu hife binucleate, bine dezvoltat, pluricelular,

Organ sporifer = bazidia în care se dezvoltă câte 4 bazidiospori.
Exemplu: - saprofite: - comestibile - ciuperca de câmp (Psalliota campestris), hribi, gălbiori şi otrăvitoare - pălăria şarpelui, buretele viperei;
              - parazite: rugina – grâului (Puccinia graminis), tăciunele porumbului.

Unele ciuperci pot trăi în simbioză cu alge verzi sau cu rădăcinile plantelor superioare:
Ciuperci + rădăcinile plantelor superioare = micorize: endotrofe, ectotrofe
Ciuperci + alge verzi = licheni
Exemplu : lichenul galben, lichenul renilor, mătreaţa bradului.

Regnul Plantae

Origine: provin din grupul de alge verzi asemănătoare clorofitelor actuale.
Argumente:
- au acelaşi tip de pigmenţi clorofilieni: a şi b;
- perete celular celulozic;
- produsul de asimilaţie - amidonul;
- reproducerea sexuată a Characeelor este foarte asemănătoare cu a plantelor inferioare;
- cuprinde organisme eucariote pluricelulare, care se hrănesc preponderent autotrof prin fotosinteză (puţine specii se hrănesc heterotrof: saprofite sau parazite);
- se reproduc : - asexuat : - spori;
                                      - bulbi, tuberculi, rizomi, fragmente din corp;
                      - sexuat germeni sexuaţi => zigoţi (în urma procesului de fecundaţie);
- sunt adaptate mediului terestru;
- ocupă toate continentele;
- sunt mai mult de 270.000 specii;

 
Pe baza unor criterii morfologice şi anatomice (prezenţa sau absenţa ţesuturilor vasculare; prezenţa sau absenţa organelor vegetative adevărate). Regnul Plantae a fost divizat în două grupe mari: plante avasculare şi plante vasculare.

Plante avasculare:
Încrengătura Bryophyta (muşchi):
- sunt plante inferioare, talofite deoarece nu au ţesuturi vasculare şi nici organe vegetative;
- sunt dependente de apă atât pentru nutriţie cât şi pentru reproducere;
- trăiesc mai ales în locuri umede şi umbroase.

Alcătuire: imită cormul plantelor superioare (tal cormoid). Au structuri similare organelor vegetative: rizoizi, tulpiniţe, frunzuliţe.
Absorbţia apei se face pe toată suprafaţa corpului, iar conducerea din celulă în celulă.

Tulpiniţele sunt haploide, reprezintă gametofitul, pe care se formează organul de reproducere ♂(anteridii) şi ♀ (arhegoane).
În urma fecundaţiei se formează zigotul diploid din care se dezvoltă sporogonul (sporofit-2n) format din filament şi capsulă în care se produc sporii. Deci, sporofitul este foarte redus şi dependent nutriţional de gametofit.

Clase:

- Hepaticatae - ex: Marchantia polimorfa (fierea pământului);
- Briatae- ex: Sphagnum (muşchiul de turbă), Polytrichum commune (muşchiul de pământ).

În cazul briatelor, gametofitul este reprezentat de un pseudocorm cu tulpiniţă simplă sau ramificată. Pe gametofit se formează sporofitul reprezentat de o capsulă în care iau naştere sporii. Capsula este alcătuită din urnă cu căpăcel (opercul).

Plante vasculare (cormofite):
- au sistem vascular bine dezvoltat care serveşte la conducerea apei, sărurilor minerale, substanţe organice;
- au toate tipurile de ţesuturi vegetale adevărate;
- au organe vegetale;
- ciclul de viaţă - predomină sporofitul;
- sunt foarte bine adaptate mediului terestru (pot rezista la uscăciune).

- se clasifică în trei filumuri : Pteridophyta, Gymnospermae, Angiospermae.

Filum Pteridophyta (ferigi):
- plante vasculare inferioare pentru că au corm incomplet, ţesutul conducător lemnos este format din vase imperfecte cu pereţi despărţitori perforaţi;
- nu au flori, nici seminţe;
- principala formă de înmulţire este prin spori (meiospori).

Alcătuire : - rădăcini adventive;
                - rizom;
                - frunze puternic sectate (dublu penat sectate).
Frunzele pot fi: sporofile, brune (cu rol de protecţie a sporangilor), trofofile, verzi (cu rol trofic)şi trofosporofile, verzi (cu dublu rol).
Planta este sporofitul (domină). Gametofitul este redus, asemănător unui tal, numit protal. Este autotrof, independent nutriţional de sporofit. Sporangii pot fi grupaţi sau nu în sori.

Clasificare:
- clasa Lycopodiatae;

- clasa Equisetatae;
- clasa Filicatae;

Clasa Filicatae grupează cele mai multe ferigi actuale, terestre şi acvatice.
Prezintă rizom şi una sau mai multe frunze de tip trofosporofilar. Frunzele sunt de obicei penat sectate rar întregi. Sporangii sunt grupaţi în sori şi dispuşi pe marginea sau pe dosul frunzei.

Reprezentanţi:
- tereştri – Polypodium vulgare (feriguţa), Dryopteris filix-mas (feriga comună);
- acvatici – Salvinia natans (peştişoara), Marsilea quadrifolia (trifoiul de apă).

Importanţă: - medicinală, ornamentală;
                  - cele vechi (din Carbonifer) au format zăcăminte de cărbune.

Filum Gymnospermae (Pinophyta)
- fac parte din grupul Spermatofite (plante cu seminţe), alături de angiosperme;
- nu formează fructe, de unde şi denumirea;
- flori slab diferenţiate: nu au învelişuri florale;
- sunt reprezentate numai de structuri reproducătoare: frunze solzoase cu doi sau mai mulţi saci polinici (stamina, partea ♂), carpele cu cate două ovule (partea ♀);
- gametofitul ♀ este mult mai dezvoltat decât la angiosperme (tendinţa evolutivă este spre reducerea acestuia);
- fecundaţia simplă , prin intermediul unui tub polinic (sifonogamă);
- embrion cu mai multe cotiledonate;
- ţesutul xilematic (vasele lemnoase) este format din traheide;
- sunt exclusiv plantele lemnoase (arbori, arbuşti);
- se mai numesc: cetinoase (datorită frunzelor, aciculare, xeromorfe = rezistente la uscăciune), răşinoase deoarece au canale rezinifere (răşină) conifere = florile lor sunt dispuse în conuri (de regulă sunt unisexuate, se polenizează prin vânt). Conul feminin este o inflorescenţă deoarece fiecare macrosporofilă (solz) este însoţită de o bractee, deci este o floare. Fiecare macrosporofilă poartă câte două ovule neînchise în ovar. Conul masculin este o floare. Microsporofilele nu sunt bracteate, conul fiind ca o floare nudă, cu receptacul alungit şi numeroase stamine dispuse în spirală.

Gametofitul ♂ = grăuncior de polen din sacul polinic (microspor).

Gametofitul ♀= în ovul, format din endosperm primar (rol nutritiv) şi două arhegoane rudimentare (macrospor).

Clasa Pinatae - Picea excelsa = molid; Abies alba = brad; Pinus silvestris = pin; Larix decidua = zada (are frunze căzătoare); Taxus baccata = tisa (lemn valoros).

Filum Angiospermae (Magnoliophyta)
- plante evoluate, adaptate mediului aerian şi readaptate (unele) mediului acvatic;
- au apărut în mezozoic; mare diversitate de forme.

Elementele de superioritate:
- diversitate morfologică a cormului permite adaptarea la medii diverse;
- ţesut conducător lemnos format din vase numite trahei (vase tubulare continui);
- apar învelişurile florale (sepale, petale);
- marginile carpelelor se răsucesc şi se unesc formând ovarul;
- ovulele sunt protejate de ovar;
- polenizarea nu este numai anemofilă (prin vânt) ci şi entomofilă (prin insecte);
- fecundaţia este dublă: o celulă spermatică + oosferă - zigot principal (2n), iar a doua celulă spermatică + nucleul secundar al sacului embrionar - zigotul secundar (3n);
- embrionul are unul sau două cotiledonate;
- ovarul - fruct, ovulul fecundat - sămânţă;
- ciclul de viaţă demonstrează adaptarea la mediul terestru;
- reducerea generaţiei gametofitice şi expansiunea celei sporofitice;
- fecundaţia este independentă de apă (gameţii ♂ ajung la oosferă prin intermediul unui tub polinic = sifonogomie);

Clasificarea: - Monocotiledonate;
                    -Dicotiledonate.

Comparaţie:

- rădăcinile monocotiledonatelor sunt fasciculate şi au structură primară toată viaţa;
- rădăcinile dicotiledonatelor sunt pivotante sau lemnoase şi pot creşte în grosime (ca şi tulpinile), datorită meristemelor secundare;
- fasciculele de ţesut vascular sunt răspândite neuniform (la monocotiledonate), iar la dicotiledonate sunt ordonate circular;
- frunzele au nervuri paralele la monocotiledonate, iar la dicotiledonate nervurile sunt penat sau palmat ramificate;
- florile sunt pe tipul trei sau multiplu de trei la monocotiledonate, pe tipul cinci sau multiplu de cinci, rar pe tipul patru la dicotiledonate;
- embrion cu un cotiledon - monocotiledonate;
- embrion cu două cotiledoane - dicotiledonate.

 
Reprezentanţi ai clasei Monocotiledonate:
- familia graminee (grâu , porumb, orz, ovăz, secară, trestia de zahăr);
- familia liliacee (ceapa, usturoi, laleaua);
- familia iridacee (stânjenel, gladiola);
- familia amarilidacee (ghiocel, narcisa).

Reprezentanţi ai clasei Dicotiledonate:
- familia rozacee (măceş, măr, păr, gutui, cireş, frag, căpşuni);
- familia papilionacee sau leguminoase (mazărea, fasolea, lintea, soia, salcâmul);
- familia asteracee (floarea soarelui, păpădia, crizantema);
- familia crucifere sau brasicacee (varza, rapiţa, ridichea, micşuneaua);
- familia ranunculacee (piciorul cocoşului, bujorul);
- familia umbelifere sau apiacee (morcov, pătrunjel, ţelina );
- familia lamiacee (urzica, busuioc, cimbru);

- familia solanacee (cartof, ardei, tutun);
- familia fagacee (stejar, fag, castan).

Floarea la angiosperme:
- codiţă = pedicel, peduncul;
- receptacul = parte lăţită a pedunculului;
- sepale = frunzuliţe verzi, totalitatea lor formează caliciu;
- petale = colorate divers, formează corola;
- stamine = formate din filament şi anteră cu grăuncioare de polen, totalitatea lor = androceu;
- carpele / pistil - gineceul = format din ovar cu ovule, stil şi stigmat.

Când se formează tubul polinic, nucleul generativ se divide în două spermatii (fecundaţia este dublă).
În ovul se formează sacul embrionar cu opt celule haploide: două sinergide şi o oosferă la un capăt; trei antipode la capătul opus şi nucleul secundar (2n) în mijloc.

Regnul Animalia

- numite și metazoare, sunt organisme eucariote pluricelulare care, în cursul dezvoltării individuale, parcurg trei stadii preembrionare: morulă, blastulă şi gastrulă. Unele metazoare se dezvoltă din două foiţe embrionare (ectoderm şi endoderm) şi se numesc didermice sau diploblastice (spongierii şi celenteratele), altele, prezintă în plus a treia foiţă - mezodermul - şi se numesc tridermice sau triploblastice (restul metazoarelor);
- sunt heterotrofe care ingeră hrana şi o digeră în cavităţi specializate ale corpului;
- au dezvoltate ţesuturi, organe şi sisteme pentru mişcare, pentru perceperea stimulilor şi un sistem nervos pentru coordonarea activităţii acestora.

 Clasificare - nevertebrate - filumurile: spongieri, celenterate, viermi laţi, viermi cilindrici, viermi inelaţi, moluşte, artropode, echinoderme şi stomocordate;

                  - cordate - filumurile: urocordate, cefalocordate, vertebrate.

I. NEVERTEBRATE

Filum celenterate (Cnidaria):
- metazoare acvatice inferioare, simetrie radiară sau secundar bilaterală;
- 2 straturi de celule între care se află o substanţă gelatinoasă = mezoglee;
- au celulele diferenţiale: musculare, nervoase, epiteliale, cnidoblaste (celule cu rol de apărare), urticante;
- cavitatea corpului - simplă (hidrozoare);
                            - compartimentată (antozoare);
                            - cu aspect de sistem gastrovascular (scifozoare);
- au un singur orificiu : bucoanal înconjurat de tentacule;
- digestie - extracelulară, în cavitatea corpului;
              - intracelulară;
- reproducere: - asexuată;
                    - sexuată.

- 2 forme de existenţă : - polip - forma fixă;
- meduza - forma mobilă.

Clasificare (3 clase) :

a. hidrozoare: predomină forma de polip - Hydra viridis (hidra de apă dulce) are aspect saciform, orificiu bucoanal cu tentacule, hrănire activă, iar digestia este extracelulară continuată cu cea intracelulară;
b. scifozoare: meduza de curent rece (Aurelia aurita) este transparentă, asemănătoare unei umbreluţe, nutriţia este heterotrofă;
c. antozoare (anthos = floare; zoon = animal): coralul roşu (Corallium rubrum), dediţei de mare, Madrepora sp. - formarea recifelor de corali.

Încrengătura (filum) viermi laţi (Plathelmintes)
- sunt primele organisme cu organe. Corpul este turtit dorsoventral;
- Sunt lipsiţi de celom;
- Majoritatea sunt viermi paraziţi.

Clasificare:
- clasa trematode – cuprinde viermi paraziţi a căror denumire vine de la prezenţa unui orificiu (trema) în mijlocul ventuzei bucale.

Reprezentant: Fasciola hepatica (viermele de gălbează) care se fixează în canalele biliare ale ovinelor.
Are forma unei seminţe de dovleac. Respiră anaerob.
 

- clasa cestode – cuprinde viermi plaţi paraziţi cunoscuţi şi sub numele de tenii.
Taenia solium (tenia porcului) care are corpul alcătuit din : scolex cu cârlige şi ventuze de fixare, gât şi strobil (cu numeroase segmente = proglote). Are creştere continuă. Sistemul reproducător se repetă în fiecare segment Þ număr imens de ouă. Nu au sistem digestiv, hrana ajunge prin osmoză în corpul parazitului. Respiraţia este anaerobă. Are două gazde: gazda intermediară este porcul, iar cea definitivă este omul (la nivelul intestinului subţire).

Încrengătura viermilor cilindrici (Nemathelminthes):
- liberi sau paraziţi;
- corp moale, nesegmentat;
- simetrie bilaterală;
- prezintă teacă musculocutată;
- apare o cavitate internă = pseudocelom. Au orificiu bucal şi orificiu anal.

Reprezentanţi : - clasa nematode cu: limbricul (Ascaris sp.), Trichinella sp. (trichina) şi Oxyurus (oxiurul).

Încrengătura viermilor inelaţi (Annelida):
- sunt celomate (cavitate internă adevărată). Corpul este segmentat;
- au sistemul nervos (ganglionar scalariform), sistem digestiv, respirator, circulator şi excretor;
- pe părţile laterale ale corpului au nişte expansiuni tegumentare = parapode sau cheţi.

Reprezentanţi :

- Polichete- ex. Nereis – au parapode şi cheţi. Au cap distinct, ochi, tentacule.
- Oligochete - râma (Lumbricus terestris). Nu au cap, nu au parapode, cheţii sunt înfipţi direct în tegument. Sunt saprofite;

Importanţă ecologică - datorită galeriilor pe care le sapă şi prin care se asigură aerisirea solului, pătrunderea apei în sol şi ameliorarea structurii acestuia, oligochetele sunt considerate adevărate „pluguri” naturale.

- Hirudinee - lipitoarea (Hirudo medicinalis), este ectoparazit temporar, saliva conţine o substanţă anticoagulantă = hirudină. Trăieşte în ape stătătoare;
Importanţă: lipitorile sunt folosite în chirurgia plastică, în repararea ţesuturilor, în restabilirea postoperatorie a fluxului sanguin şi împotriva coagulării sângelui.

Încrengătura moluşte (Mollusca):
- corp moale, protejat de cochilie. Simetria este bilaterală (cu excepţia gasteropodelor = melci). Corpul este alcătuit din cap, masă viscerala şi picior. Masa viscerală este acoperită cu o manta care secretă cochilia. Piciorul este musculos, cu forme diverse. Între manta şi corp se află cavitatea paleală unde se găsesc branhiile. La
unele forme mantaua este bine vascularizată şi permite schimburile de gaze respiratorii.

Reprezentanţi :
- clasa gasteropode (melcii) au masa viscerală protejată de o cochilie calcaroasă în spirală, prezintă tentacule,iar capul şi piciorul se pot retrage în cochilie. Sunt hermafrodiţi, cu fecundaţie internă. Pot fi utilizaţi în alimentaţie;

- clasa lamelibranhiate (scoici) cuprinde moluşte care trăiesc în ape dulci sau marine. Au simetrie bilaterală, sunt lipsite de cap, masa viscerală este protejată de valve prinse de ligamente. Se hrănesc prin filtrarea apei, respiră prin branhii, iar reproducerea este sexuată, sexele fiind separate. Sunt utilizate în alimentaţie, pentru confecţionarea unor obiecte de podoabă, bibelouri, nasturi sau pentru obţinerea perlelor.

- clasa cefalopode (caracatiţa, sepia, nautilul) cuprinde cele mai evoluate moluşte. Piciorul s-a transformat în braţe sau tentacule şi în sifon. Cochilia este externă şi spiralată (nautil) sau internă şi redusă (sepie, caracatiţă).
Mediul de viaţă este exclusiv marin, nutriţia carnivoră, respiraţia branhială, reproducere sexuată, cu sexe separate. Au valoare nutritivă.

 
Încrengătura artropode (Arthropoda)
- corp segmentat, protejat de un exoschelet format din chitină. Năpârlesc pentru că învelişul dur nu le-ar permite creşterea. Au apendice (‘picioruşe’ cu segmente articulate între ele, de aici denumirea grupului). Musculatura corpului este striată. Sunt adaptate tuturor mediilor de viaţă.

Au un sistem respirator traheal (tuburi care se deschid la exterior prin pori şi duc aerul direct la ţesuturi)

Reprezentanţi:
- clasa Arahnide (păianjeni) - corp format din cefalotorace şi abdomen, 4 picioare articulate, o pereche de cleşti (chelicere) cu canale ale glandei veninoase, glande sericigene (pentru pânza de păianjen). Reproducere sexuată, sexe separate şi dimorfism sexual.

Importanţă: distrug insectele dăunătoare. Unele specii parazitează alte organisme şi pot transmite agenţi patogeni ( ex. pentru encefalită).
- clasa Crustacee (raci) - corp format din cefalotorace şi abdomen, exoscheletul este format din chitină impregnată cu carbonat de calciu, prezintă 2 perechi de antene; 5 perechi de membre, prima pereche transformată în cleşti, crustă calcaroasă.
- clasa Miriapode (urechelniţa) - număr mare de picioruşe.
- clasa Insecte - cele mai numeroase animale, adaptate la toate mediile de viaţă.

Corp: - cap cu antene şi ochi compuşi, 

        - torace pe care se prind aripile dorsal şi picioarele ventral;
        - abdomen.
Locomoţia se realizează prin zbor la majoritatea insectelor. Sunt fitofage sau carnivore, respiră prin trahei, reproducerea este sexuată, iar dezvoltarea prin metamorfoză incompletă (lăcustă) sau completă (ex. cărăbuşul).
Importanţă: unele insecte sunt dăunătoare pentru culturile agricole sau parazitează pe om şi pe animalele domestice dar există şi specii folositoare pentru că realizează polenizarea sau produc miere. Fluturele de mătase este crescut pentru firul din care îşi construieşte gogoașa pentru protejarea pupei.

II. CORDATE (CHORDATA)

Animale tridermice, deuterostomieni, celomate, prezintă un schelet intern reprezentat de notocord (coarda dorsala), tubul nervos situat dorsal, fantele branhiale derivate din faringe.

Cuprinde trei încrengături:
- Urocordate (tunicate) - cele mai primitive cordate, animale marine cu corpul închis într-o tunică protectoare, notocordul este prezent doar în stadiul larvar şi dispus în partea posterioară a corpului.
Exemplu - Ascidia.

- Cefalocordatele (Cephalochordata) - cuprinde animale marine asemănătoare cu peştii, notocordul persistă şi la adult şi se întinde pe toată lungimea corpului.
Exemplu - Amfioxus (Branchiostoma lanceolatum).

- Vertebrate - cele mai numeroase şi mai evoluate cordate la care notocordul, prezent doar în stadiul embrionar, este înlocuit la adult cu coloana vertebrală alcatuită din vertebre dispuse metameric de la cap la coadă. La aceasta se adaugă craniul şi scheletul membrelor.
 

Vertebratele pot fi:
- poikiloterme - temperatura corpului variabilă (ciclostomi, peşti, amfibieni, reptile);
- homeoterme - temperatura corpului constantă (păsări, mamifere);

Sunt adaptate la diferite moduri de locomoţie, sunt răspândite în toate mediile de viaţă. Au musculatura diferenţiată.

Au sistem nervos - central- encefal, măduva spinării;
                        - periferic - nervi, ganglioni;

Au organe de simţ perfecţionate, sistem digestiv (tub digestiv, glande anexe), respiraţie branhială, pulmonară, cutanee, sistem excretor format din rinichi şi căi urinare, sexele sunt separate, fecundaţia poate fi externă şi internă.

Se împart în:
a) Agnate - clasa ciclostomi - vertebrate fără fălci cu gura rotundă şi permanent deschisă şi cu care se fixează de pielea peştilor, tegumentul este lipsit de solzi, motocordul se menţine toată viaţa.
Exemplu: - chiscarul (Endontomyzon danfordi).
b) Gnatostome - vertebrate cu fălci cuprinde - supraclasa peşti - cartilaginoşi;
                                                                                          - osoşi.
                                                                - supraclasa tetrapode: - amfibieni;
                                                                                                  - reptile;
                                                                                                  - păsări;
                                                                                                  - mamifere.

CLASA PEŞTI - vertebrate acvatice cu formă hidrodinamică, corpul acoperit cu solzi, au înotătoare perechi (pectorale şi abdominale) şi neperechi (dorsală, codală, anală).

Peştii cartilaginoşi – au schelet cartilaginos, înotătoarea codală are lobii inegali (heterocercă), gura este dispusă subterminal, respiră prin branhii adăpostite în pungi branhiale ce se deschid la exterior prin fante branhiale.
Exemplu: rechinul, pisica de mare, vulpea de mare, torpila, peştele ferăstrău.

Peşti osoşi  - au schelet osificat parţial sau total, solzi lipsiţi de ghimpi, au glande care secretă mucus, înotătoarea codală are lobi egali (homocercă); gura este dispusă terminal, branhiile sunt adăpostite în camerele branhiale, acoperite cu opercule; au vezică înotătoare (după variaţia volumului de gaz din ea – se scufundă sau
se ridică la suprafaţă).

Reprezentanți:
- Acipenseride (sturioni, moruni, cega, păstruga, nisetru) cu scheletul parţial osificat, iar înotătoarea codală este heterocercă. Produc icre negre.
- Teleosteenii (crap, păstrăv, ştiuca, scrumbie, somn, etc.) sunt peşti evoluaţi, cu schelet osos şi înotătoare codală homocercă.
- Dipnoi - au respiraţie dublă - prin branhii (condiţii normale), prin vezica înotătoare bine vascularizată cu rol de plămâni (condiţii de secetă) - în râurile din Africa şi Australia.
- Crossopterigieni - scheletul înotătoarelor perechi asemănător cu scheletul membrelor de la tetrapode. Au respiraţie dublă.
Exemplu: Latimeria - unicul reprezentant - Madagascar.
Importanţă: ecologică deoarece peştii sunt verigi importante în lanţurile trofice din ecosistemele acvatice. Carnea şi icrele sunt alimente valoroase pentru obună parte din populaţia umană.

 
CLASA AMFIBIENI
- trăiesc şi în apă şi pe uscat, respiră prin plămâni şi piele (umedă, subţire şi bogat vascularizată). Sunt animale poikiloterme (temperatura corpului variază în funcţie de temperatura mediului). Locomoţia se realizează prin salturi în mediul terestru şi prin înot în mediul acvatic;

- larvele (mormolocii) respiră prin branhii, se dezvoltă prin metamorfoză.

Reprezentanți: - urodele (amfibieni cu coadă). Exemplu: salamandra, tritonul;
                      - anure (amfibieni fără coadă). Exemplu: broasca de lac, brotăcel;
                      - apode (fără membre). Exemplu: scormonitorul inelat.

CLASA REPTILE 

- sunt vertebrate adaptate mediului terestru şi secundar mediului acvatic. Se deplasează prin târâre, corpul acoperit de tegument cu solzi sau scuturi, respiraţia pulmonară, sunt , în general, carnivore. au membre scurte şi dispuse lateral, unele nu au membre, ou cu înveliş pergamentos şi sunt primele vertebrate la
care apar anexele embrionare: amnios şi alantoidă (cu rol de protecţie, excreţie şi respiraţie).

Se împart în: - ofidieni - şerpi;
                    - lacertilieni - şopârle;
                    - chelonieni - broaşte ţestoase;
                    - crocodilieni - crocodili.

 
CLASA PĂSĂRI 

- vertebrate adaptate la zbor: formă aerodinamică, membrele anterioare transformate în aripi, corpul acoperit cu pene, puf, fulgi, oasele pneumatice, nu au dinţi, ouăle acoperite cu o coajă calcaroasă. Sunt homeoterme.

Plămânii păsărilor comunică cu cei nouă saci pulmonari, de unde se prelungesc uneori în oase care devin pneumatice.
Zbor: - planat - aripi întinse;
        - ramat - bat aripile.

Păsările bune zburătoare au o prelungire a sternului numită carenă de care se prind muşchii pectorali bine dezvoltaţi. Se numesc carenate.
Cele fără carenă = acarenate. Ex. struţul, pasărea kivi.

Păsările se pot clasifica în: - scurmătoare – găina;
                                      - înotătoare – raţa, lebăda, pinguinul, gâsca sălbatică;
                                      - răpitoare de zi – vultur, uliul găinilor,şoricarul, acvila;
                                      - răpitoare de noapte – bufniţa, cucuveaua;
                                      - columbiforme – porumbei, turturele;
                                      - paseriforme – rândunica, ciocârlia, privighetoarea, vrabia, etc.

Importanţă: sursă de hrană pentru unele carnivore şi pentru om, distrug unele insecte dăunătoare plantelor.
 

CLASA MAMIFERE 

- cele mai evoluate vertebrate, au pielea prevăzută cu diferenţieri cornoase (gheare, copite, solzi, ţepi, pene) şi glandulare (glande sebacee, sudoripare şi mamare). Sunt homeoterme. Mamiferele populează toate zonele geografice şi mediile de viaţă.

Puii sunt hrăniți cu lapte produs  de mamele.
Dentiţia este adaptată regimului de hrană (insectivor, carnivor, erbivor, omnivor).

După modul de reproducere şi dezvoltare al puilor, se împart în:
- Monotreme - se înmulţesc prin ouă (ovipare). Exemplu: ornitorinc, echidna.
- Marsupiale - nasc puii incomplet dezvoltaţi, dezvoltarea este continuată în marsupiu unde se află şi mamelele. Ex: cangurul, cârtiţa marsupială, lupul cu pungă.
- Placentarele - embrionul se dezvoltă în uterul mamei, de care se leagă prin placentă. Pe lângă anexele embrionare apărute încă de la reptile – amnios şi alantoidă – apare placenta fixată de peretele uterului, ceea ce permite dezvoltarea completă a embrionului.

Placentarele cuprind mamifere cum ar fi: - insectivore: ariciul, cârtiţa, chiţcanul;

                                                          - carnivore: câini, pisici, râsul, lupul, vulpea;
                                                          - erbivore: nerumegătoare (mistreţul, calul) şi rumegătoare (vaca, oaia, capra);
                                                          - pinipede: foci, morse;
                                                          - edentate: furnicar;
                                                          - chiroptere: lilieci;
                                                          - rozătoare: iepuri, şoareci,
                                                          - cetacee: balenă, delfin;
                                                          - proboscidieni: elefantul;
                                                          - copitate: porc, cal;
                                                          - primate: maimuţa, omul.

Conservarea biodiversității în România

Biodiversitatea (diversitatea speciilor) reprezintă varietatea organismelor ce populează un anumit spaţiu (habitat). Biodiversitate înseamnă specii numeroase dar şi un fond de gene imens care poate fi utilizat în ameliorarea plantelor cultivate. Plantele asigură nu doar hrana pentru toate celelalte organisme ci şi produse de interes industrial: fibre, coloranţi, esenţe, medicamente, uleiuri, tananţi, aromatizanţi şi oxigenul necesar respiraţiei.

Exploatarea iraţională a diversităţii organismelor a determinat dispariţia multor specii şi chiar grupe întregi de specii. Când biodiversitatea scade, fondul genetic este puternic ameninţat. Deşi ideea ocrotirii naturii este veche, ea a devenit o problemă esenţială a omenirii mai ales în ultima vreme când efectele deteriorării mediului au devenit uneori catastrofale.

 
Căi pentru protejarea mediului:
- ocrotirea speciilor pe cale de dispariţie printr-o legislaţie corespunzătoare, declarându-le monumente ale naturii;

- Plante ocrotite în România: floarea de colţ, garofiţa Pietrei Craiului,  ghinţura, sângele voinicului, bulbucii de munte, iedera albă, papucul doamnei, laleaua pestriţă, floarea de lotus, nufărul alb, brânduşa galbenă, ghimpele, crinul de pădure, bujorul românesc, jneapănul, tisa, laricea etc..

- Animale ocrotite în România: aspretele şi lostriţa, broasca de mlaştină, broasca ţestoasă de uscat, şarpele de nisip, pelicanul comun, pelicanul creţ, lebăda,lopătarul, dropia, corbul, cocoşul de munte, cocoşul de mesteacăn, bufniţa, capra neagră, râsul etc..

- înfiinţarea de parcuri şi rezervaţii naturale unde să fie asigurate condiţii optime pentru unele specii de plante şi animale aflate în pericol.

- În ţara noastră această acţiune a început încă de la sfârşitul secolului al XIX- lea, printre iniţiatori aflându-se Dimitrie Brândza, întemeietorul Grădinii Botanice din Bucureşti. În 1928, Emil Racoviţă propune elaborarea unei legi speciale pentru ocrotirea unor specii considerate adevărate comori. În 1930 este înfiinţată Comisia Monumentelor Naturii. Aceasta a pus sub ocrotire Rezervaţiile naturale „Parcul Naţional Retezat”, „Pietrosul Rodnei”, „Pădurea Letea”, „Piatra Craiului”, „Codrul Secular Slătioara”. Parcul Delta Dunării, Parcul Naţional Retezat şi Parcul Naţional din Munţii Rodnei sunt recunoscute pe plan internaţional ca rezervaţii ale biosferei. În prezent, de ocrotirea naturii se ocupă o serie de organisme naţionale şi internaţionale: Ministerul Apelor, Pădurii şi Protecţiei Mediului, Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii (în ţara noastră), UNESCO, OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii), UICN (Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii) – pe plan mondial.